miercuri, 21 aprilie 2010

Sufletul..


Incearca sa iasa.. Se zbate...Nu reuseste.. E cuprins de singuratate si e confuz.. nu stie cum sa reactioneze...Se simte inchis...In jurul lui simte doar caldura flacarilor.. s-au deschis rani adanci si ard fara oprire... Simte pe obraji lacrimi fierbinti ce curg rauri brazdand santuri ale durerii... Nu le poate stapani.. Isi ridica bratele, incearca sa iasa din tristetea ce-l inconjoara.. Ingenuncheaza.. se simte slabit,pierdut.. simte ca i-a venit sfarsitul.. nu mai suporta.. Nimeni nu il ajuta.. Nimeni nu-i spune sa lupte.. Incearca sa strige.. isi aude ecoul cum se pierde departe.. dar nimeni nu-i raspunde.. il cuprinde disperarea.. incepe sa tremure.. aluneca in haosul suferintelor ...
a amintirilor trecute...simte de parca se imbolnaveste, de parca innebuneste de atata singuratate si atata durere... incearca sa se calmeze.. isi acopera urechile cu palmele si inchide ochii, sfarsind siroaiele de lacrimi.. ramane asa.. isi goleste mintea de ganduri... vrea sa uite totul.. si asteapta ca timpul sa-l vindece...
What a fuck...
Zambeste.. s-a indragostit din nou.. vede o mana intinsa si o voce cum il striga...vede un zambet... vede speranta.. si se agata, si ramane in bratele noii iubiri.. se alinta purtandu-si capul pe pieptul ei.. si sime inima iubirii cum bate pentru el.. se bucura.. iubeste...E fericit..din nou..

Dar pentru cat timp?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu